TRATAMENTE ODONTALE

Odontoterapia se ocupă cu refacerea structurii și funcționalității dinților cariați, de la carii simple până la complicații ale acestora. Materialele de ultimă generație și tehnicile moderne permit obținerea unor obturații durabile și perfect estetice, conservând vitalitatea dintelui. Suntem adepții tratamentului modern al cariei dentare pe principiul preparațiilor minim-invazive, adică a îndepărtării stricte a dentinei cariate și a obturării (plombării) cavităților rezultate cu materiale compozite fotopolimerizabile cu estetică și retenție  maximă. Ca urmare, principiul minim invaziv este tratamentul ideal pentru dinții dumneavoastră. Medicii noștri vă pot propune ca alternativă la obișnuita obturație (plombă) o soluție mai modernă și mult mai bună, incrustația.

Incrustatiile sunt obturații (plombe) turnate în laboratorul dentar. Ele pot fi făcute din metale nobile (aur platinat), compozit sau ceramică. Incrustațiile ceramice sunt o alternativă estetică și durabilă la plombele clasice. Pentru confecționarea acestora se folosesc tehnici și materiale de ultimă generație, ele fiind utilizate în cazurile în care aspectul estetic este esențial.

Pentru a obține o incrustație sunt necesare două ședințe de tratament. În prima ședință medicul pregătește cavitatea și ia amprenta pe care o trimite în laborator. Tehnicianul toarnă modelul primit și modelează incrustația. În final, medicul stomatolog cimentează definitiv incrustația în cavitatea preparată.

TRATAMENTE PROTETICE

Sunt multe motive pentru care dinții lipsă trebuie înlocuiți: fizionomice (redarea zâmbetului, păstrarea reliefului buzelor, obrajilor, echilibrarea etajelor feței), funcționale (reabilitarea masticației, fonației, împiedicarea migrărilor dentare). Dezechilibrul cauzat de lipsa dinților poate evolua către afecțiuni gingivo-parodontale și disfuncția articulației temporomandibulare. Pentru a împiedica apariția unui dezechilibru la nivelul aparatului dento-maxilar, orice lipsă dentară trebuie protezată cât mai rapid. Medicul stomatolog va alege în funcție de fiecare situație clinică în parte tratamentul protetic prin proteză dentară fixă, proteză mobilă sau mobilizabilă, implant dentar. Amânarea prezentării la medicul stomatolog nu face decât să înrăutățească situația și să complice tratamentul. Drumul parcurs de protetică dentară de la începuturile ei până în prezent a fost influențat de continua evoluție științifică și culturală a omenirii. Până la apariția implantului dentar, pentru un dinte lipsa se șlefuiau cel puțin doi dinți vecini și se realiza o punte dentară. În cazul în care pacientul nu mai prezenta nici un dinte în cavitatea bucală, sau numărul lor era insuficient pentru amplasarea unei proteze dentare fixe, se recomanda o proteza acrilica mobilă totală sau parțială. Dacă acum zeci de ani pentru confecționarea lucrărilor dentare se foloseau aliaje metalice nobile, seminobile, Cr-Co, Cr-Ni, Gaudent, semifizionomice sau nefizionomice, în prezent lucrările dentare fixe sunt confecționate din ceramică pe schelet metalic sau zirconiu și din integral ceramică. Aspectul fizionomic este incontestabil superior, ele redând perfect translucența dentară caracteristică dintelui natural.

Pentru a obține o incrustație sunt necesare două ședințe de tratament. În prima ședință medicul pregătește cavitatea și ia amprenta pe care o trimite în laborator. Tehnicianul toarnă modelul primit și modelează incrustația. În final, medicul stomatolog cimentează definitiv incrustația în cavitatea preparată.

Zirconiul permite trecerea luminii la fel ca prin dinții naturali, iar lucrările din ceramică pe schelet de zirconiu sunt cele mai fizionomice, oferind estetică maximă și rezistență de neegalat. Scheletul de zirconiu se obține prin frezarea computerizată (tehnica CAD/CAM), iar ceramica se depune în straturi succesive de către tehnicianul dentar. Dacă planul de tratament protetic stabilit de către medic presupune șlefuirea dinților, la sfârșitul ședinței de tratament veți pleca cu lucrări provizorii cimentate în gură, confecționate direct în cabinet. Lucrările dentare nu au aceeași capacitate de autocurățare că a dinților sănătoși, oricât de bine ar fi făcute. Din acest motiv, pacienții trebuie să acorde o mare atenție igienei orale pentru a prelungi durabilitatea acestora în cavitatea orală.

Protezele parțiale mobilizabile care restaurează edentația parțială uni – sau bilaterală, edentația extinsă sau pe cea subtotală au fost întotdeauna o provocare pentru medicul clinician, deoarece poziționarea strategică a sistemelor speciale de retenție directe asigură succesul pe termen lung al protezelor.

Sistemele speciale asigură alternative cosmetice și funcționale de calitate pentru proteza parțială mobilizabilă cu sisteme speciale. Sistemele speciale sunt simpli conectori rigizi sau elastici care redirecționează forțele ocluzale. Culisele reprezintă varianta estetică a croșetelor tradiționale. De aceea medicul trebuie să analizeze fiecare culisă pentru a se asigura că designul lor va asigura toate funcțiile unui croșet.

Sistemele speciale pot fi clasificate în: sisteme de precizie și semiprecizie, intracoronare și extracoronare, reziliente și nonreziliente. Sistemele speciale de precizie sunt prefabricate, în timp ce cele de semiprecizie sunt fabricate în laboratorul de tehnică dentară. Sistemele speciale de menținere, sprijin și stabilitate sunt dispozitive mecanice de mare precizie care fac legătura între dinții stâlpi și proteză.

Stabilitatea dinților este obținută printr-un design atent realizat al bazei protezei, iar imobilizarea dinților stâlpi este adesea indicată.

Proiectarea acestor componente constituie obligația medicului protetician, care stabilește cea mai indicată soluție de tratament pe baza examenului clinic și a modelelor de studiu. Tehnicianului îi revine sarcina execuției tehnice conform proiectului conceput de către medic. Aceasta nu exclude însă o colaborare strânsă între medic și tehnician în vederea realizării unei piese protetice corecte din punct de vedere mecanic, funcțional și biologic.

Reprezinta o metodă alternativă de rezolvare a edentațiilor totale cu grad mare de atrofie osoasă. Pentru mulți pacienți a fi edentat total reprezintă un handicap atât sub aspect funcțional masticator, cât și psiho-social, cu impact negativ asupra calității vieții. 10-45% dintre pacienți sunt nesatisfăcuți de protezele totale chiar foarte corect realizate, acest lucru fiind observat cu precădere la mandibulă. Rezolvarea satisfăcătoare a edentației totale mandibulare a reprezentat o problemă pentru proteticieni, cât și pentru pacienți.

Avantajele supraprotezării pe implanturi față de puntea pe implante sunt:

– Număr redus de implante (2); 

– Utilizabilă în atrofiile severe ale mandibulei cu efect estetic superior; 

– Realizare clinico-tehnică mai ușoară; 

– Ambele menajează creasta alveolară în regiunea anterioară în timp ce în regiunea posterioară se înregistrează o resorbție anuală a crestei; 

– Conferă grad ridicat de satisfacție a pacientului datorită stabilității protezei; 

– Preț de cost mult mai redus.

Proteza totală reprezintă o proteză dentară care înlocuiește toți dinții naturali și structurile adiacente atât la maxilar, cât și la mandibulă.

Prin definiție, proteza dentară înlocuiește mai mult decât doar dinții; ea înlocuiește osul și țesuturile moi care au fost distruse prin traumatisme, afecțiuni diverse sau prin procese naturale.

Proteza totala este o proteză mobilă care este menținută pe câmpul protetic prin succiune, adeziune, tonicitate musculară. O proteză totală stabilă se caracterizează  printr-o mobilitate redusă față de substratul osos în timpul mișcărilor funcționale, menținându-se pe câmpul protetic prin forțe retentive care compensează forțele dislocante.

Obiectivele tratamentului prin proteza totala sunt următoarele:

Reabilitarea masticației, fonației și fizionomiei;

Crearea condițiilor de echilibru necesare protezei atât în timpul exercitării funcțiilor aparatului dento-maxilar, cât și în repaus;

Stimularea troficității țesuturilor de suport;

Evitarea disconfortului pacientului edentat total.

Cu toate că scheletul metalic oferă o rezistență foarte bună, are totuși limite de natură estetică deoarece este opac împiedicând trecerea luminii și obținerea unei estetici perfecte. Lucrarea metalo-ceramică este încă o soluție foarte căutată de către pacienți datorită prețului accesibil în comparație cu ceramica pe schelet de zirconiu.

Puntea adezivă (Maryland) reprezintă o soluție restaurativă care este atât conservativă, cât și estetică în comparație cu necesitatea restaurării întregului dinte practicată în cazul punților parțiale fixe conventionale. Este o opțiune ultra-conservativă care permite medicului să imobilizeze sau să înlocuiască dintele în mod estetic, cu un sacrificiu minim de țesuturi dure dentare la nivelul suprafeței supragingivale a dintelui.

Una dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă practicianul în edentația subtotală (1-3 dinți restanți) este luarea deciziei în privința necesității prezervării ultimilor dinți restanți sau transformarea edentației parțiale într-o edentație totală. Folosirea rădăcinilor restante crește retenția și stabilitatea supraprotezei și este de mare ajutor pentru pacienții cu creastă alveolară redusă sau care au probleme de adaptare la protezele convenționale.

În cazul păstrării ultimilor dinți restanți, în scopul ameliorării menținerii și stabilizării viitoarei construcții protetice, se apreciază caracteristicile individuale ale fiecărui caz clinic pentru a decide conduita terapeutică: supraproteză, respectiv proteza subtotală (cu conservarea funcției ocluzale a dinților restanți).

Confecționarea unei proteze totale pe un câmp protetic edentat parțial pe care s-a păstrat un număr de rădăcini dentare poartă numele de supraprotezare, iar proteza mobilizabilă va fi menținută cu conjuctori. O astfel de restaurare reproduce mult mai bine funcția orală decât protezele tradiționale, fiind un procedeu eficient și multilateral pentru restaurarea dinților pierduți și pentru îmbunătățirea contururilor faciale. Precizia este asigurată de sisteme de retenție dentare plasate în rădăcinile dinților ori în implantele dentare, acestea având rol  în retenția supraprotezelor.

Pe rădăcinile păstrate și preparate corespunzător se execută dispozitive radiculare tip Richmond pentru protejarea suprafețelor de secțiune. Aceste dispozitive cimentate pe dinți sunt numite coroane primare sau patrice, iar părțile din supraproteză care vin în contact cu acestea se numesc coroane secundare sau matrice. Conjunctorii pot fi izolați sau solidarizați prin bare Dolder sau Ackermann.

Supraprotezarea este un procedeu eficient și multilateral pentru restaurarea dinților pierduți, pentru îmbunătățirea contururilor faciale. De aceea este folosită din ce în ce mai mult atât susținută pe rădăcini dentare, cât și pe implanturi dentare.

Alte sisteme speciale utilizate în supraprotezare sunt reprezentate de telescoape, magneți, capse sau bare aplicate pe două-patru implanturi sau, în cazul prezenței pe arcadă a unor dinți cu rădăcini integre, tratate corect endodontic, plasarea acestor sisteme prin intermediul unor pivoți intraradiculari. 

În edentația subtotală există și varianta de tratament prin proteze conjuncte cimentate pe un număr mai mare de implanturi (practic înlocuirea dinților absenți de pe arcada cu implanturi).

Avantajele supraprotezării sunt net superioare protezării clasice. Baza protezei nu mai acoperă în întregime bolta palatină, iar proteza nu mai are tendința de a se desprinde prea ușor. În plus, crește eficiența masticației, scade considerabil ritmul de resorbție osoasă iar pacientul este mult mai încrezător.

Protezarea imediată este o metodă de tratament care constă în conceperea protezei înaintea extracțiilor dinților restanți nerecuperabili și care se aplică în aceeași ședința în care se extrag dinții.

Trecerea de la edentație parțială la edentație totală, prin protezare imediată, se efectuează fără traumatism psihic asupra pacientului, care nu va fi perturbat în ocupațiile sale sau în contactul afectiv cu cei apropiați.

Una dintre cele mai dificile probleme cu care se confruntă practicianul în edentația subtotală (1-3 dinți restanți) este luarea deciziei în privința necesității prezervării ultimilor dinți restanți sau transformarea edentației parțiale într-o edentație totală. Folosirea rădăcinilor restante crește retenția și stabilitatea supraprotezei și este de mare ajutor pentru pacienții cu creastă alveolară redusă sau care au probleme de adaptare la protezele convenționale.

În cazul păstrării ultimilor dinți restanți, în scopul ameliorării menținerii și stabilizării viitoarei construcții protetice, se apreciază caracteristicile individuale ale fiecărui caz clinic pentru a decide conduita terapeutică: supraproteză, respectiv proteza subtotală (cu conservarea funcției ocluzale a dinților restanți).

Confecționarea unei proteze totale pe un câmp protetic edentat parțial pe care s-a păstrat un număr de rădăcini dentare poartă numele de supraprotezare, iar proteza mobilizabilă va fi menținută cu conjuctori. O astfel de restaurare reproduce mult mai bine funcția orală decât protezele tradiționale, fiind un procedeu eficient și multilateral pentru restaurarea dinților pierduți și pentru îmbunătățirea contururilor faciale. Precizia este asigurată de sisteme de retenție dentare plasate în rădăcinile dinților ori în implantele dentare, acestea având rol  în retenția supraprotezelor.

Pe rădăcinile păstrate și preparate corespunzător se execută dispozitive radiculare tip Richmond pentru protejarea suprafețelor de secțiune. Aceste dispozitive cimentate pe dinți sunt numite coroane primare sau patrice, iar părțile din supraproteză care vin în contact cu acestea se numesc coroane secundare sau matrice. Conjunctorii pot fi izolați sau solidarizați prin bare Dolder sau Ackermann.

Supraprotezarea este un procedeu eficient și multilateral pentru restaurarea dinților pierduți, pentru îmbunătățirea contururilor faciale. De aceea este folosită din ce în ce mai mult atât susținută pe rădăcini dentare, cât și pe implanturi dentare.

Alte sisteme speciale utilizate în supraprotezare sunt reprezentate de telescoape, magneți, capse sau bare aplicate pe două-patru implanturi sau, în cazul prezenței pe arcadă a unor dinți cu rădăcini integre, tratate corect endodontic, plasarea acestor sisteme prin intermediul unor pivoți intraradiculari. 

În edentația subtotală există și varianta de tratament prin proteze conjuncte cimentate pe un număr mai mare de implanturi (practic înlocuirea dinților absenți de pe arcada cu implanturi).

Avantajele supraprotezării sunt net superioare protezării clasice. Baza protezei nu mai acoperă în întregime bolta palatină, iar proteza nu mai are tendința de a se desprinde prea ușor. În plus, crește eficiența masticației, scade considerabil ritmul de resorbție osoasă iar pacientul este mult mai încrezător.

TRATAMENTE CHIRURGICALE

Chirurgia oro-dentară presupune micile intervenții chirurgicale în sfera dentară. Toate intervențiile se fac cu anestezie loco-regionala sau cu sedare. Fie că este vorba de o extracție sau de proceduri mai complicate, medicul specialist va finaliza cu succes intervenția chirurgicală. Intervenții chirurgicale dentare efectuate la nivelul cavității bucale:

Pentru a obține o incrustație sunt necesare două ședințe de tratament. În prima ședință medicul pregătește cavitatea și ia amprenta pe care o trimite în laborator. Tehnicianul toarnă modelul primit și modelează incrustația. În final, medicul stomatolog cimentează definitiv incrustația în cavitatea preparată.

Regularizări ale crestelor osoase presupun netezirea substratului osos în urma extracțiilor. Această tehnică se folosește în vederea obținerii unui câmp protetic optim protezărilor ulterioare.

Gingivoplastia permite refacerea conturului optim morfofunctional al tesuturilor gingivale și alungirea coroanei dentare clinice, determinând redobândirea unui zâmbet frumos.

Rezecția apicală este o metodă chirurgicală care constă în extirparea apexului dentar (vârful rădăcinii) împreuna cu țesutul osos înconjurător infectat, fiind precedată sau nu de tratamentul endodontic corect și de obturația canalului în câmp deschis. În urma acestei proceduri se păstrează 2/3 din lungimea rădăcinii dintelui. Oferă posibilitatea păstrării dintelui în cavitatea bucală 5-7 ani.

Chirurgia parodontală ajută la prelungirea duratei de viață a dinților parodontotici. Presupune tehnici noi de regenerare osoasa și tisulară ghidată.

IMPLANT DENTAR

Un implant dentar este o rădăcină dentară artificială care înlocuiește rădăcina oricărui dinte lipsă. Este construit din titan, un material perfect biocompatibil, iar suprafața lui este tratată astfel încât să favorizeze migrarea celulelor osoase în jurul implantului, asigurând integrarea acestuia. Implantele dentare sunt folosite pentru a înlocui unul sau mai mulți dinți absenți. Ele se inseră într-o cavitate creată chirurgical în os. După perioada de osteointegrare (4-6 luni), medicul stomatolog construiește pe implant lucrări protetice identice ca aspect cu dinții naturali (lucrări metalo-ceramice).

Spre deosebire de lucrările protetice fixe sau mobile, implantul dentar este poziționat în os și nu afectează dinții alăturați indemni. Forțele implicate în procesul de masticație ajung până la 80 kg forță pe centimetrul pătrat. Soluția prin implant permite realizarea procesului de masticație în mod natural, sistemul fiind astfel proiectat încât să reziste forțelor masticatorii și să asigure stabilitatea acestuia în timp. Nu produce carii secundare. Este indicat la orice vârstă. Nu toată lumea poate beneficia de un implant. Pentru un tratament de succes, pacientul trebuie să prezinte o calitate și o cantitate adecvată de os alveolar (densitate, înălțime, grosime), un sistem imunitar bun și să nu prezinte boli cronice. Oferim pacienților noștri posibilitatea de a-și face un set de analize care să dovedească starea de sănătate într-un laborator de analize foarte bine dotat cu care noi colaborăm. Implantul dentar este o soluție modernă și eficace cu numeroase avantaje față de metodele clasice folosite în stomatologie. În cazul lipsei unuia sau mai multor dinți, o metoda de tratament modernă este puntea dentară susținută pe implante. La pacienții cu edentații extinse (lipsa mai multor dinți pe un maxilar) sau chiar totale (lipsa tuturor dinților pe un maxilar), tratamentul prin implante dentare este singura alternativă de a nu purta proteze mobile. Se pot insera 4-10 implante (în funcție de întinderea edentației) peste care se poate confecționa o proteză scheletată mobilizabilă sau o punte mobilizabilă pe 4-6 implante sau o proteză fixă metalo-ceramică pe 8-10 implante.

PROFILAXIE DENTARĂ

Profilaxia reprezintă prima și cea mai importantă etapă a îngrijirii dinților. Întreținerea unor dinți sănătoși Ține de fiecare dintre noi, de felul în care aplicăm proceduri simple de igienă orală, precum periajul corect și folosirea aței dentare. 

În clinica noastră, asistență de profilaxie execută detartrajul dinților prin metode combinate (ultrasunete, air-flow), promovează metoda corectă de spălat pe dinți și  măsurile de igienă orala în rândul pacienților noștri înmânându-le Ghidul de sănătate oro-dentară.

Este obligatoriu controlul periodic o dată la 6 luni pentru ca medicul stomatolog să depisteze și să trateze fiecare carie înainte de apariția durerii și a complicațiilor. Un dinte nu doare din cauza curentului, ci datorită unei carii complicate. Un control stomatologic de două ori pe an vă poate face să aveți o dantură completă și fără probleme, iar cu cât întârzierea este mai mare, cu atât doare mai tare și va costa mai mult.

Fluorul este principalul ajutor în prevenirea cariei dentare. Formarea dinților se încheie în jurul varstei de 14-15 ani. Până la aceasta vârsta fluorul acționează eficient dacă este administrat local. Fluorizarea e o procedură complet nedureroasă, care constă în aplicarea pe dinți a unor geluri concentrate cu fluor. Procedura se face în mod normal de două ori pe an. La pacienții cu risc mare de carie sau la purtătorii de aparat ortodontic este indicat să se facă mai des. Pentru a mări eficiența acestor geluri, ele pot fi aplicate pe dinți în gutiere (asemănătoare cu cele utilizate în tratamentul de albire). Fluorizarea topică locală trebuie făcută după curățarea dinților prin periaj profesional.

Metode uzuale de fluorizare externă: fluorizare locală (aplicarea pe dinți de lacuri sau geluri fluorurate direct sau în gutiere) sau clătiri cu soluții fluorurate.

De asemenea, în urma albirii dinților, pentru reducerea sensibilității dinților, se recomandă aplicarea locală a fluorului în gutiere.

Sigilarea este o metodă de prevenire a cariei dentare. Pe fața ocluzală (cea cu care mestecăm) a dinților laterali, există un relief alcătuit din niște proeminențe (cuspizi), delimitate de mici șanțuri și fosete (gropițe). Aceste șanțuri și fosete sunt locuri unde, din cauza formei specifice retentive, precum și a calității smalțului la acest nivel, se dezvoltă cu predilecție cariile. Acest lucru poate fi prevenit prin acoperirea lor cu materiale speciale, procedeu denumit sigilare. 

Șanțurile și fosetele sigilate vor avea, în loc de forma inițială în “V”, un profil rotunjit, ca un “U” deschis, facilitând astfel curățirea adecvată a zonei respective.

Sigilarea se face atât la dinții temporari (de lapte), dar mai ales la cei permanenți, de obicei imediat după ce au erupt. Vor fi sigilați doar dinții care nu prezintă carii dentare, dar înainte de asta aceștia vor fi curățați prin periaj profesional.

COSMETICA DENTARĂ

În clinica noastră, asistență de profilaxie execută detartrajul dinților prin metode combinate (ultrasunete, air-flow), promovează metoda corectă de spălat pe dinți și  măsurile de igienă orala în rândul pacienților noștri înmânându-le Ghidul de sănătate oro-dentară.

Este obligatoriu controlul periodic o dată la 6 luni pentru ca medicul stomatolog să depisteze și să trateze fiecare carie înainte de apariția durerii și a complicațiilor. Un dinte nu doare din cauza curentului, ci datorită unei carii complicate. Un control stomatologic de două ori pe an vă poate face să aveți o dantură completă și fără probleme, iar cu cât întârzierea este mai mare, cu atât doare mai tare și va costa mai mult.

Fluorul este principalul ajutor în prevenirea cariei dentare. Formarea dinților se încheie în jurul varstei de 14-15 ani. Până la aceasta vârsta fluorul acționează eficient dacă este administrat local. Fluorizarea e o procedură complet nedureroasă, care constă în aplicarea pe dinți a unor geluri concentrate cu fluor. Procedura se face în mod normal de două ori pe an. La pacienții cu risc mare de carie sau la purtătorii de aparat ortodontic este indicat să se facă mai des. Pentru a mări eficiența acestor geluri, ele pot fi aplicate pe dinți în gutiere (asemănătoare cu cele utilizate în tratamentul de albire). Fluorizarea topică locală trebuie făcută după curățarea dinților prin periaj profesional.

Metode uzuale de fluorizare externă: fluorizare locală (aplicarea pe dinți de lacuri sau geluri fluorurate direct sau în gutiere) sau clătiri cu soluții fluorurate.

De asemenea, în urma albirii dinților, pentru reducerea sensibilității dinților, se recomandă aplicarea locală a fluorului în gutiere.

Albirea dinților poate fi una dintre cele mai ușoare cât și cele mai multumitoare proceduri stomatologice pe care le efectuăm pentru pacienții clinicii noastre. Suntem mândri să oferim diferite opțiuni pentru procedurile de albire, care sunt personalizate dorințelor și nevoilor fiecărei persoane. De la albirea dentară pentru acasă (cu gel de albire) la albirea accelerată (cu sistemul Zoom2, în cabinet), pacienții se bucură de zâmbete mai luminoase și mai strălucitoare obținute într-o perioadă foarte scurtă de timp.

Poți alege diverse metode de albire a dinților, în funcție de nevoile tale: 

  • sistem de albire pentru acasă cu Opalescence;
  • sistem de albire în cabinet cu lampă cu plasma Zoom2. 

Sistemul de albire cu lampă cu plasma ZOOM2 oferit de clinica noastră dă rezultate remarcabile în doar o oră de tratament în cabinetul stomatologic (albirea până la 8 tonuri față de culoarea inițială). Procedura este inofensivă și lipsită de disconfort, iar timpul redus de tratament, precum și nuanțele foarte luminoase obținute fac ca aceasta să fie foarte solicitată de pacienți.

Fațetarea dentară este cea mai nouă metodă de folosire a artei și științei cosmeticii dentare. Fațetele dentare sunt destinate să se potrivească feței pacientului, personalității lui și în final să-i redea zâmbetul.

Fațetele de ceramică (porțelan) creează un aspect firesc al danturii, datorită absenței metalului, oferind o translucență foarte apropiată de cea a dinților naturali. Suprafață de porțelan este foarte netedă și impenetrabilă, motiv pentru care dinții fațetați nu-și vor schimba niciodată culoarea și strălucirea conferite de către ceramica. Prepararea dinților, amprentarea și cimentarea fațetelor sunt de asemenea proceduri extrem de sofisticate, care necesită personal medical calificat în domeniul esteticii dentare. Fațetele ceramice se realizează prin tehnici de stratificare complexă determinată de oferta minimă de spațiu, pe model duplicat de masă refractară, cu variate artificii de culoare și transparență.

ORTODONȚIE